ultimul instantaneu al verii

aseara m-ai alergat
prin herastrau, cu oana de mana
si sub picioarele noastre trosneau vreascuri
si cabluri deopotriva.

sa ne-ntelegem acum ca nu scriu poezie
iti povestesc ce am facut azi
mi-am cumparat de dimineata o rochie albastra
si apoi, dupa cum iti spuneam
m-ai alergat prin herastrau
unde am stat pe-o bordura si am vazut o patura rosie
din aia cu modele negre de care are orice mamaie in casa
si am zis - asta e ultima imagine. ultimul instantaneu al verii
intotdeauna stii cand s-a terminat vara. ai un scurt moment
in care simti un junghi in inima si stii ca gata, s-a dus vara
dar nu era asta, aveam sa descopar mai tarziu
ultimul instantaneu al verii
poza ta decolorata de buletin, zambindu-mi
arogant si sfidator de pe un monitor
pe statia scorojita a unuia dintre politisti,
un domn de treaba
pe care burta-l facea sa para titirez.
si treceau pe langa noi
rauri de rolleri, dar si de biciclisti
si sub ei trosneau veascuri
si cabluri deopotriva

Marti (de-aici!)

pe interpolul prabusirii noastre ma paste in colturi un spasm teribil
mai mare decat orice
pe care nicio camasa de forta emotionala nu-l poate amortiza
iarasi in noaptea asta suna sintetizatorul mortii noastre anuntate
o colinda sofisticata, ca pentru un postcraciun 2010
sunt desprinsa de membrele mele tradatoare, incerc sa nu ma arunc acum
spre moartea aceea alba sau uneori chiar neagra
ce ne vine noua pe sus, cand stam culcati in camere

juriului nu i-a luat prea mult sa delibereze
m-ai razbunat si te-am razbunat si suntem chit.

acum am ramas cu pungi intregi de cuvinte
stau si ma uit la ele si ma intreb: ce naiba fac eu cu toate verbele astea?
verbele vorbelor
"uite"... zic si ridic nonsalant o interjectie...

buna seara

nu vreau sa ma mai vad, m-am suparat pe mine.

deschid pesimist
ca sa inchei narcisist.

la rascruce de planuri (+-s)

m-am declinat intr-un alt predicat
schimbare de punct cardinal pe croma vietii
expir pe ora ce trece
ca o conserva desfacuta
pentru ca nu mai exista sughituri
si simt ca m-am imbolnavit de vindecare.

intersectie

de paralele intr-un punct nedefinit pe infinit
cand una se intersecteaza cu alta in alt loc decat se intersectasera alta si cu una
pe vremea cand erau miniparalele si se duceau la minicofetarie sa manance minieclere
primavara necesitatilor ignorate
astupate de gesturi necugetate
ma amagesc spunandu-mi ca pun rana pe rana
iti deschid usa
sa iesi din tine pe deasupra
fie si pret de o carte postala

tinere prieten

am revenit asupra gandului in care
am propus sa ne strangem cuvintele si sa mergem pe un munte
de unde sa le aruncam urlandu-le in gura mare
ceea ce nu ti-am spus
e ca dupa ce ti-ai racnit si ultima onomatopee
pe care o voi fi salvat de la o viata de muchie dreapta
si pentru care ma voi simti cumplit de responsabila

am sa ma arunc peste ele de aici, de la aroganta inaltimii
si o sa ma tai in ******** si o sa ma julesc in ********
care se vor fi zdrobit in bucati.

Pană de curent

prima noastră fotografie nu exista nici acum
dar exista ultima
tu zâmbește strâmb, ca eu mă ascund după butaforia asta
făcută din tot părul pe care mi l-am tăiat de când te cunosc
si pe care l-am păstrat cu sfintenie.
sfinte moaște de keratină
nu se mai poartă șuvița la plic de pe vremea lu keats
si nici de pneumonie nu se mai moare
se moare de moarte acum.