pe interpolul prabusirii noastre ma paste in colturi un spasm teribil
mai mare decat orice
pe care nicio camasa de forta emotionala nu-l poate amortiza
iarasi in noaptea asta suna sintetizatorul mortii noastre anuntate
o colinda sofisticata, ca pentru un postcraciun 2010
sunt desprinsa de membrele mele tradatoare, incerc sa nu ma arunc acum
spre moartea aceea alba sau uneori chiar neagra
ce ne vine noua pe sus, cand stam culcati in camere
juriului nu i-a luat prea mult sa delibereze
m-ai razbunat si te-am razbunat si suntem chit.
acum am ramas cu pungi intregi de cuvinte
stau si ma uit la ele si ma intreb: ce naiba fac eu cu toate verbele astea?
verbele vorbelor
"uite"... zic si ridic nonsalant o interjectie...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment