vâj vâj

e garda sus iubito, caci garda cazuta nici lui Dumnezeu nu-i place.
sa scriem cu creta o prietenie care ma sperie, s-o stergem ca pe muci de maneca, tu nu stii cine sunt eu, eu nu stiu cine esti tu si totusi ne regasim in acelasi vals al toaletei mizere, cu bune si rele, cu recapitulari si imbarbatari fara de care aerul ma sufoca si ochii ma ustura.
ne doare tot acolo si punem degetul ingrijorat pe rana. mai cautam cu unghia prin plaga dupa sentimentul comun al depresiei de douazeci si ceva de ani cu care toti suntem datori. pentru ca eu stiu cine esti si tu stii cine sunt.